darkness.

photo by lemonlemonlemon.deviantart.com/

Tu nu ştii deloc că zeii pedepsesc oamenii care nu păcătuiesc constant. Nu doresc să mă înfrupt din moralitatea ta acerbă, nu sunt atât de flămândă să obţin hrană lacrimile tale care până într-un punct nu fac decât să-mi sece liniştea. Scoţi prea multe sunete atunci când nu ştii să te închizi în tine, când nu-ţi găseşti cheia de la suflet şi dai din nou vina pe mine pentru că te-am învăţat ce sunt greşelile. Mă îndrept spre nicăieri pentru că ştiu că acolo te voi găsi aşteptând mântuirea. Eşti o simplă aparenţă, mult prea calculată ca să nu poţi înşela oamenii. Oamenii cred în aparenţe, se autotrădează ca un copil care dă drumul unui zmeu, deşi cu siguranţă acesta nu se va mai întoarce niciodată pe pământ. 

Eu nu cred. Nici în tine, nici în măştile pe care le uzezi de atâtea încercări de a mă abandona solitudinii. Eu ştiu că zeii pedepsesc oamenii care nu păcătuiesc constant şi tocmai de aceea nu cred nici în ei, nici în păcate. Toate sunt întâmplări, iar dacă vrei să le dai un sens atunci găseşte-ţi cheia de la mintea ta cea întunecată de supoziţii şi începe căutarea.