There is no chance to be here.

photo by weisschristian.deviantart.com/

Nu cred că mai există cuvinte pentru noi şi nici cineva care să inventeze cel puţin o literă de care să ne agăţăm şi să ne salvăm vieţile. Pur şi simplu, nu mai suntem. Prin tine, am existat doar în stadiul de gând. Nu m-ai eliberat niciodată din mintea ta, m-ai ţinut închisă în întuneric, aşteptând să găsesc dincolo de ceea ce mi se oferă o altă faţă a lucrurilor. Şi nu m-am găsit decât pe mine. Un Eu care caută, nu se opreşte niciodată de a căuta adevăruri numai pentru a le transforma în răspunsuri pripite care nu corespund deloc cu realitatea.

Ce este realitatea? Cine suntem noi? 

Nu-mi doresc decât să mă definesc, să-mi găsesc acel început de la care au pornit toate aceste lucruri mărunte care înjumătăţesc fiecare trăire şi o plasează în spaţii imaginare pentru a uşura acest trai plin de singurătate.

Pentru noi, nu mai există nicio legătură cu cine eram înainte. Avem acum în faţa noastră o vedere amplă asupra unui timp pe care nu l-am pierdut simţind, dar l-am grăbit să treacă şi să nu ne lase nici măcar consolări. Nu mi-au plăcut niciodată străinii, dar timpul a fost singurul necunoscut pe care l-am primit în fiinţa mea fără să mă gândesc că ar putea să mă rănească în vreun fel. Şi chiar dacă la o analiză aprofundată, s-ar găsi atâtea răni în interiorul meu, toate sunt create de mine, puterea mea de distrugere continuă să evolueze şi să nu închidă niciodată ochii în faţa unor posibilităţi care mă situează la un nivel inferior speciei umane.