photo by artisalma.deviantart.com/
Ştiu că tu îmi poţi vedea sufletul. Rămâi lângă el şi donează-te liniştii sale. E tot ce poţi face pentru mine în seara asta. Voi adormi gândindu-mă că lacrimile pe care nu le pot opri din războiul cu trupul meu sunt cele care mă ţin în viaţă. Atâta timp cât ele curg ştiu că nu m-am pierdut încă în întunericul din inimile celor care m-au uitat. Chiar dacă ei nu mă mai cunosc, chiar dacă am devenit o străină eu le simt existenţa chiar şi în măduva oaselor atinse, în acest moment, de frig. Îţi voi împrumuta pătura mea croită din stele şi fire de nisip. E mult mai uşor să suporţi despărţirile dormind înfăşurat în fantezii...despre care nici nu ai habar că vor deveni realitate chiar atunci când le vei fi uitat plăcerea de a exista înlăuntrul tău.
umbrele vorbelor tale ating corzile fragile ale inimii ce bate`n mine:]
RăspundețiȘtergerefoarte draguta postarea!!!!<3`