ție, M.
simt cum pereții se afundă în ființa mea
pustiită de emoții
și încerc să aștept să plesnească întunericul
în viscerele lui m-aș închide
dacă astfel s-ar sfârși mizeria
de a lupta în numele morții.
* trăirile mele ți se datorează, dragoste
și inima mea va bate cândva în locul inimii tale
noi ne-am născut una pe alta
de-atâtea ori
încât nici nu mai știu
cine pe cine
a învățat să iubească.
te voi pierde în cea mai mare depărtare
pe care nimeni nu îndrăznește s-o distrugă
(dar pe care toți o gândesc neîncetat)
** pentru că toți oamenii sunt murdari
oricâte valuri le-ar îneca petele și rănile
oricâți martiri ar răsări din povești
din oamenii murdari se prelinge numai viața
și frumusețea prea puțină ca să fie reală
și cu atât mai mult
umană.
* nu vreau să merg înainte
pentru că tot continuând așa
îți voi simți și mai mult absența
iar moartea însăși nu m-ar zdrobi așa
cum nemișcarea ta o face.
Tot ce știu despre tine e că te iubesc și că în tine trăiesc bucăți din viața mea și că de foarte mult timp ești prea departe de tot ce obișnuiam să fim.
Tot ce mai știu despre mine (nu există).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu