Hei, tu eşti.

photo by moonromanticism.deviantart.com/

Kevin, eşti personajul meu. Eu te-am creat. Ţi-am modelat corpul din fantezii. În locul ochilor, ţi-am pus speranţe înnodate cu fire argintii. Gura ta seamănă cu liniştea de la miezul nopţii, când aproape toţi oamenii dorm. Nasul e doar de formă; nu-l vei folosi niciodată. Şi pielea ta; atât de albă. Îmi pare rău că nu te vei bronza niciodată, dar nici nu cred că ţi-ar sta bine.

Kevin, tu nu ştii nimic despre lumea asta. Şi nici despre o alta. Aici, oamenii cred în Dumnezeu. Dar tu nu eşti om, aşa că va trebui să crezi în mine. Te voi dezamăgi la un moment dat, dar va fi doar o probă. Să văd cât de mult rezişti.

Kevin, tu acum nu poţi auzi ce-ţi spun. Încă nu m-am gândit cum ar trebui să arate urechile tale. Aş vrea să nu iasă în evidenţă, ca atunci când va trebui să interacţionezi cu cei din jur să pară că ei pot vorbi, tu oricum nu îi auzi. Şi să ştii, indiferent de aparenţe, aşa va trebui să fie. Orice cuvânt ai auzi, trebuie să-l ignori. Altfel nu se poate. Încă mă gândesc... şi îmi pare rău că trebuie să aştepţi. Sper să nu mă judeci mai târziu, dar aş vrea ca urechile tale să fie pur şi simplu nişte urechi. Ca ale mele.

Kevin, eşti doar un personaj. Chiar dacă îţi voi spune : Trezeşte-te, tu nu vei trăi. Totul va fi doar imaginaţie. Oricât de mult te-aş iubi, nu-ţi pot arăta realitatea, dar îţi voi vorbi despre ea. Nu ştiu cât vei înţelege, poate nici nu-mi doresc să o faci.

Te iubesc, Kevin. Chiar dacă eşti doar un personaj proaspăt creat. Încă nu ştiu nimic despre tine, dar gândul că şi ţie îţi eşti un necunoscut mă linişteşte. Dacă ai putea gândi, te-ai întreba cum pot să iubesc un străin. Sunt xenofilă, Kevin. Dar nici asta nu ştii ce înseamnă.

Îţi place cafeaua. Când eşti trist, preferi să nu aibă zahăr în ea. Îţi place ploaia doar atunci când îţi uiţi umbrela acasă.( acasă nu există pentru tine). Nu ai vârstă. Îţi place numele tău doar pentru că are puţine litere. Adormi privindu-ţi degetele de la mâna dreaptă. Bei multă, multă apă. Nu te îngraşi niciodată şi asta îţi place cel mai mult la tine. Clipeşti des. Nu cunoşti decât trei numere: 8, 14, 31. Tot ce ţi se întâmplă are legătură cu numerele astea. Nu simţi nimic pentru nimeni. Involuntar, zâmbeşti când oamenii îţi spun că te iubesc. O faci pentru că ei nu au niciun motiv să simtă pentru tine mai mult decât simpatie. Când eşti supărat, ai gropiţe în obraji. Ai învăţat să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru că ai fost creat. Ştii să dai sfaturi. Îţi plac ţigările; doar să le priveşti cum ard. Nu ştii să plângi. Înăuntrul trupului tău stau amestecate stele. Înăuntrul tău e un cer înnorat. Tu eşti un zeu. Şi ideea precedentă a fost o minciună. Nu poţi să-ţi rezumi viaţa pentru că nu ai puterea să renunţi la niciun eveniment care o formează. Toate culorile sunt preferatele tale. Îţi plac lămâile şi vişinele. Atunci când vezi un curcubeu sari într-un picior. Pe noptieră, ai o poză cu schiţa pe care am făcut-o despre tine. Primeşti des scrisori de la bufniţe, meteoriţi şi schizofrenici.

Kevin, ai o viaţă minunată. Sau altfel spus, viaţa ta e o minune. Şi minunile nu se întâmplă oricui.