Flying into (...)

vor fi puncte după propoziții

pe care mi-e teamă să le rostesc

știi, au și ele o viață, mi-a spus el într-o zi

nu-mi plac viețile spuse cu voce tare

nu, sunt cumva reci și singuratice

fals interiorizate

da, îmi plac pauzele dintre cuvinte

seamănă cu cerul

pe care obișnuiam să-l privesc cu ochii închiși

pauzele dintre cuvinte

sunt și ele părți care se integrează în

oameni

noi, oamenii, ne integrăm în lume

de când ne naștem

suntem și noi spuși cu voce tare

rostiți fără oprire de tați

mame și prietene ale lor

bunici sexagenari și rude de care nu ne leagă decât

pauzele din memoria unui anume

care iubește.

iubește să se rostească pe sine

să mă rostească alături de atâția pe care

oricât i-aș privi

nu-i pot vedea.

pauzele dintre oameni se văd când apune soarele

sunt mâini care rămân în aer

sunt picioare care aleargă fără pereche

știi, au și ele o viață, mi-am spus într-o zi

nu-mi plac viețile din a căror singurătate

trebuie să plec rece și cumva

singură.